Teambuilding e o operă de artă

Arta este un fenomen complex care a generat multe discuții și controversă în decursul istoriei. Ceea ce unii consideră artă poate fi respins de alții ca fiind nevaloros sau inadecvat. Din această perspectivă, este important de subliniat faptul că nu ce spun criticii de artă este neaparat arta adevărată, ci ceea ce oamenii validează prin sentimentele lor. Teambuilding este tipul de lucrare care a suscitat o astfel de controversa, insa oamenii au validat cu brio aceasta productie, care prin prisma succesului si a sentimentelor pe care reuseste sa le suscite, se poate numi o opera de arta.

Dar ce este arta?

Dar ca sa vorbim despre arta, mai intai ar trebui sa cadem de acord in ccea ce priveste arta.  Lev Tolstoi, unul dintre cei mai renumiți scriitori ai secolului XIX, un artis desavarsit, in cele din urma, a argumentat în cartea sa “Ce este arta?” că adevărata artă trebuie să se bazeze pe “sentimente umane” și să aibă capacitatea de a evoca o reacție emoțională la public. El a afirmat că scopul artei este de a transmite idei și emoții de la artist la public, și acest lucru se face prin alegerea unor anumite elemente (cum ar fi culorile, formele, sunetele, imaginile, etc.) pentru a reprezenta aceste idei și emoții. Arta, ne spune Lev Tolstoi,  începe atunci când o persoană, cu scopul de a-i uni pe altul sau pe alții cu sine într-unul și același sentiment, exprimă acel sentiment prin anumite indicații exterioare. 

Este artă daca un copil, care a trăit, să zicem, o experiență de teamă la întâlnirea cu un lup, povestește această întâlnire și, pentru a evoca în ceilalți sentimentul pe care l-a trăit, se descrie pe sine, starea sa dinaintea întâlnirii, împrejurimile, pădurea, starea lui de spirit degajată, apoi apariția lupului, mișcările acestuia, distanța dintre el și lup etc. Dacă copilul, atunci când povestește, trăiește din nou sentimentele pe care le-a trăit și îi molipsește pe ascultători și reușește să îi facă să simtă ceea ce a trăit el, este artă. Chiar dacă copilul nici măcar nu a văzut un lup, dar s-a temut frecvent de unul, și dacă, dorind să evoce în ceilalți frica pe care a simțit-o el, a inventat o întâlnire cu un lup și a povestit-o astfel încât să-i facă pe ascultătorii săi să împărtășească sentimentele pe care le-a trăit el atunci când s-a temut de lup, și asta ar fi artă. Și la fel, este artă dacă un om, după ce a trăit fie teama de suferință, fie atracția plăcerii (fie în realitate, fie în imaginație), exprimă aceste sentimente pe pânză sau în marmură, sau în imagini pe film, astfel încât ceilalți să fie molipsiți de ele. De asemenea, dacă un om simte sau își imaginează sentimente de încântare, bucurie, tristețe, disperare, curaj sau descurajare, precum și trecerea de la unul la altul dintre aceste sentimente, și exprimă aceste sentimente prin sunete, astfel încât ascultătorii să fie infectați de ele și să le trăiască așa cum au fost trăite de compozitor, este tot artă.

“Teambuilding” reușește să evoce o varietate de sentimente și emoții la spectatori, de la râs și umor la tristețe și introspecție. Filmul prezintă relațiile umane și problemele pe care le întâlnim în viața de zi cu zi, cum ar fi conflictele dintre colegi, comunicarea defectuoasă, fricile și insecuritățile personale, etc. Oricine a lucrat in mediul corporatist se poate identifica cu trăirile provacate de un șef rigid, sau de barierele de comunicare cu colegii, si chiar lumea pestrita si diversa care se regaseste in mediul corporatist, cu cliseele si stereotipurile sale. Cei care au participat la activitati de teambuilding la inceputirle corporatismului romanesc, sau chiar astazi, cu siguranta au participat la betii, iar unii poate au avut si relatii sexuale cu colgii, au luat droguri, iar altii, nu putini s-au casatorit in urma unor tembuildinguri. Nu spun ca peste tot, in fiecare corporatie se petrece asta, insa nici in foarte putine. Și nu poți sa nu te identifici fie cu condiția agentului de call-center, bombardat de apeluri cu cerințe absurde și clienți agresivi; sau vicee-evrsa, clienți nemulțumiți de un sitem tot mai dezumanizat și întortocheat.

De asemenea, elemente artistice utilizate in film (actoria, muzica și montajul), pentru a transmite ideile și emoțiile sale, sunt alese cu atenție pentru a crea o experiență emoționantă pentru spectatori. De exemplu, muzica este utilizată pentru a accentua momentele dramatice din film, iar actoria excelentă permite spectatorilor să se identifice cu personajele și să simtă emoțiile lor. Totul se potriveste in Teambuilding. Actorii pare ca sunt creati pentru rolurile lor. Clișeele despre clujeni, moldoveni, olteni, se potrivesc cu stereotripurile care exista in cultura Romaneasca despre locuitorii acestor regiuni. Însăsi prin exagerare, povestea reuseste sa ne transmita un limbaj comun in care o mare parte din populatie se identifica. Si muzica vorbeste pe limba corporatistilor tineri de astazi, si se potriveste perfect cu flow-ul filmului.

Sa nu și uităm și de succesul de care s-a bucurat Teambuilding. Pana la inceputul anului filmul avea deja peste 1 milion de vizualizari si incasari de peste 4 milioane de lei, in contextul in care productia a costs 800.000 lei, conform unui articol din Libertatea. Acest aspect vine să întărească argumntul că filmul “a infectat” cu entimentele transmise o mare parte din societate, semn că există artă în această producție.

Tolstoi a crezut că arta are un rol vital în dezvoltarea societății umane și că ar trebui să servească la reunirea oamenilor și la promovarea sentimentelor de iubire și compasiune, mai degrabă decât diviziune și conflict. Arta, în forma sa cea mai adevărată, ar trebui să fie accesibilă tuturor oamenilor, indiferent de clasa lor socială sau de educație, și că ar trebui să ofere o sursă de comfort și inspirație celor care o experimentează. Tolstoi a mai crezut că arta ar trebui să fie adevărată, reflectând realitatea și experiențele oamenilor obișnuiți, și că nu ar trebui să fie utilizată pentru a promova minciuni, manipulare sau idealuri false.

În esență, Tolstoi a văzut arta ca un mijloc de a exprima și explora experiența umană, promovând înțelegerea, conexiunea și evoluția. Conform acestuia, adevărata artă nu este despre crearea unor obiecte frumoase sau plăcerea unui anumit grup de oameni, ci despre exprimarea și conectarea cu emoțiile și experiențele fundamentale ale umanității.

Nu este surpriză că unii critici de film, sau persoane publice cu nasul fin, au reacționat negativ la Teambuilding, în ciuda faptului că această lucrare a fost apreciată de un număr mare de spectatori. Poate ca limbajul obscen, sau simplitatea subiectului, cu care respectivii nu au avut “privilegiul” de a se întâlni, din turnurile lor de fildeș, i-au facut sa strambe din nas la aceasta productie; Poate ca, in acceptiunea dânsilor, se califica drept  arta  doar o productie a unui regizor celebru, care costă sute de milioane de dolari, cu costume si platorui de filmare pompoase, cu sute de masinisti, muzicieni, coloane sonore complexe si machiaj de Osca. Dar pentru că emotia joacă un rol esențial în aprecierea artei, acest organ necesar vietii in aceptiunea lui Tolstoi, care are capacitatea de a exprima și evoca emoții și experiențe umane, permițând indivizilor să își înțeleagă propriile emoții și ale altora și să se conecteze cu alții la un nivel mai profundfie că sunt pozitive sau negative, acestea au un impact mai mare asupra publicului decât arta care nu evocă nicio reacție emoțională. O pictură care reprezintă un moment dramatic din istorie va avea un impact mai puternic asupra publicului decât o pictură care nu transmite nicio emoție sau idee. Iar Teambuilding, un film cu buget redus si o garnitura de actori relativ necunoscuti (inafara de cateva nume mai sonore) a avut un impact mai puternic asupra publicului decât multe filme pompoase dar care nu transmit nicio emotie, si asta, cel putin in registrul meu, se califica drept artă. Hai, Doamne ajută și un călduros “kind reminder”!

 

 

Facebook Comments