Recenta inițiativă a guvernului român de a restricționa tranzacțiile în numerar reprezintă nu doar un inconvenient minor pentru cetățeni, ci o atentare gravă la libertățile fundamentale ale acestora. Argumentul oficial, acela de a combate evaziunea fiscală, nu poate și nu trebuie să devină un paravan pentru instituirea unui control excesiv asupra vieții economice private. Prin aceste restricții, guvernul nu doar că intră în contradicție cu principiile de bază ale economiei de piață, dar și cu rolul Banca Națională a României, instituția care garantează moneda națională ca legal tender.

Un Atac asupra Legal Tender-ului

Moneda emisă de Banca Națională a României este, prin lege, recunoscută ca mijloc de plată pentru toate datoriile publice și private. Prin limitarea utilizării acesteia, guvernul nu doar că se contrazice cu propria bancă centrală, dar și își subminează propria legitimitate. Dacă leul în mână nu mai poate fi folosit liber, înseamnă că valoarea sa este artificial restricționată, afectând încrederea în moneda națională și, implicit, în economia țării.

Libertatea Economică și Dreptul la Confidențialitate

Faptul că guvernul vrea să știe fiecare leu cheltuit de cetățeni nu este doar o invazie a intimității, dar și o restricție a libertății economice. Tranzacțiile în numerar permit un grad de anonimitate, o caracteristică esențială într-o societate liberă. Într-o eră în care datele personale sunt mai vulnerabile ca niciodată, cash-ul oferă un refugiu de confidențialitate digitală.

Riscul Excluderii Sociale

Măsura propusă ignoră realitățile socio-economice ale multor români. Nu toți au acces la infrastructura digitală necesară pentru a efectua tranzacții electronice, fie din motive financiare, fie din cauza lipsei de acoperire tehnologică în anumite zone. Astfel, cei mai vulnerabili sunt forțați să intre într-un sistem care nu este construit pentru ei, sau mai rău, sunt lăsați complet în afara acestuia.

O Poartă Deschisă către Abuzurile Financiare

Fără opțiunea de a plăti în numerar, cetățenii devin captivi în fața băncilor și a altor instituții financiare. Comisioanele și dobânzile pot fi ridicate fără avertisment, iar consumatorii vor fi nevoiți să plătească orice preț, literalmente, pentru a accesa propriii bani. Acesta nu este doar un scenariu negativ, ci o realitate posibilă în absența unei alternative în numerar.

Așadar

Nu este responsabilitatea cetățenilor să asigure colectarea taxelor, nici nu ar trebui să suferim sub povara unor măsuri guvernamentale restrictive sub pretextul eficienței fiscale. Nu suntem și nu trebuie să devenim instrumente ale statului în îndeplinirea unor funcțiuni care îi revin acestuia prin natura sa de servitor al poporului.

Statul, prin definiție, este un organism creat de cetățeni și pentru cetățeni, și nu invers. Instituțiile statului sunt cele care trebuie să lucreze pentru a facilita viața cetățeanului, nu să o complice. Limitarea tranzacțiilor în numerar subminează autonomia individuală și transformă relația dintre stat și cetățean într-una de supunere, unde libertățile fundamentale sunt sacrificate în numele unei eficiențe fiscale ipotetice.

Esența unei societăți democratice este ca guvernul să fie la serviciul poporului, nu poporul la serviciul guvernului. Nu putem accepta ca în numele colectării taxelor să ne fie limitată libertatea economică și dreptul la confidențialitate. Nu putem accepta ca în numele eficienței fiscale să fim reduși la simpli subiecți ai unui stat care pare să uite că existența sa este justificată doar prin servirea cetățenilor săi.

În concluzie, trebuie să respingem orice tentativă de a ne transforma în unelte ale unui aparat fiscal care își depășește mandatul. Guvernul trebuie să își amintească că este o extensie a voinței poporului, nu stăpân peste acesta.

Guvernul României trebuie să își reconsidere poziția. Lupta împotriva evaziunii fiscale nu trebuie să se transforme într-o luptă împotriva propriilor cetățeni și a drepturilor lor economice. Restricționarea tranzacțiilor în numerar nu este doar o măsură disproporționată, ci și o amenințare directă la adresa libertății personale și a autonomiei financiare. Este un moment critic pentru România, în care trebuie să decidem dacă valorile libertății și confidențialității sunt mai presus de o încercare nejustificată de a controla economia prin măsuri restrictive. Cetățenii trebuie să rămână vigilenți și să ceară guvernului să găsească soluții echilibrate care să nu sacrifice libertatea pe altarul eficienței fiscale presupuse.