O lume întreagă stă cu mâinile încrucișate și privește cum un agresor își omoară vecinul. Se comentează, se condamnă, se fac aprecieri și se emit judecăți, se oripilează, dar în cele din urmă, toată această lume doar asistă la atacul dezlănțuit al unui criminal împotriva vecinului său.

Se vorbește de lipsa apartenenței la o anume structură, de neputința de a face ceva pentru cel snopit în bătaie pentru că nu a semnat anumite hârtii care să ateste că face parte din familia unită, ca să poată fi apărat. “Ne-am acoperit de hârtii” cum se spune în lumea corporatistă, ca să avem scuza că nu am putut face nimic să ne salvăm de la moarte vecinul. Ne pare rău, vecinilor, dar nu sunteti pe listă; nu putem face nimic pentru voi. Dacă ați fi fost pe tabel, pe hârtie, pe foaie, poate am fi sărit în apărarea voastră.

Dar nu e pentru prima dată când asistăm la maltratarea și masacrearea semenilor de către lunatici care își schilodesc și țin în lanțuri vecinii și conaționalii. Ne-am născut și traim nestingheriți pe aceeași planetă în care oameni sunt ținuți prizonieri, înfometați și exectutați pe loc pentru îndrăzneala de a viziona un film sau de a citi o revistă, în timp ce navgiăm liniștiți în bula din telefon. Nu e la noi, nu avem ce face, nu ne afecteaza; e trist, dar e undeva departe.

Ne ascundem foarte bine dupa distanța geografică, iar lipsa proximității de zonele în care se întamplă atrocități e o plapumă foarte confortabilă cu care putem să ne acoperim ochii, să nu mai vedem și să nu mai știm despre ororile care se petrec zilnic în jurul nostru.

Însă acum, când trăim războiul live pe telefon, război care se petrece peste gard de noi, la vecini în curte, ne uităm cu milă și compasiune, dar constatăm contabilicește că, săracii, nu au hârtii ca să-i putem ajuta. N-au semnat pactul, alianța, înțelegerea, n-au țidulă la mână, așa că, le urăm să se descurce cum pot. E ca o încăierare între doi vecini în spatele blocului, unde cel puternic și vânjos îl nimicește pe cel amărât, în timp ce restul vecinilor stau si privesc de la balcoane, și îi aruncă bani și armei celui năucit, încurajându-l să se apere.

P.S. Dacă cineva crede că un lunatic dezlanțuit și pus pe căpătuială se sperie de niște formalități și de niște promisinui ale unora că îi vor apăra pe alții în cazul unei agresiuni,  și de niște hârtii semnate sau nu la un moment dat în viață, se minte frumos, și încearcă să se acopere mai bine cu hârtiile peste ochi.