Dacă toate știrile despre apariția urșilor sunt adevărate, și nu parte a unei conspirații de PR negativ împotriva urșilor, atunci numărul acestor intersectări dintre oameni și urși e alarmant. Sunt tot mai numeroase incursiunile urșilor in zonele populate, nu doar la munte, sau în satele izolate, ci la marginea orașului, în Bărdești, în Corunca, unde dau iama în gospodării, iar mai nou chiar în cartiere, pe strada Sârguinței, după cum ne-au alertat autoritățile prin sistemul RO-alert. Chiar astăzi jandarmii căutau un urs în centrul Mediașului. Recent ursul a omorât un om, nu departe de Târgu-Mureș, iar alerta cu ursul în oraș ne-a arătat că nu putem fi în siguranță nici în mijlocul cartierelor, în fața blocului.

Nu vreau să ma uit peste umăr când ies pe stradă seara în octombrie, sau in decembrie, când se întunecă la 5, să văd dacă nu sunt vânat de un prădător; cum nici nu vreau să dau întâmplator peste o bestie de 300 de kilograme care mă poate omorî dintr-o lovitură dacă devine agresivă. Nu, mulțumesc! Dar mai nou asta am ajuns să fac, să-mi fie frică să ies seara după 10 prin cartier, sa mă uit după mașini, sau în parcuri mai întunecate, să mă asigur că nu dau peste urs (sau el peste mine).

Prefer să trăiesc în civilizație, în secolul 21, nu în evul mediu luptându-mă cu lighioaiele naturii. Pentru că asta sunt urșii, niște animale sălbatice, fără capacitea de a relaționa la nivel rațional. Sunt o specie a regnului animal produsă de evoluția vieții pe Pământ, și viața în civilizație presupune să nu ne intersectam cu aceste animale periculoase, decât dacă ne aventurăm în habitatul lor natural.

Da, s-au tăiat păduri, da habitatul lor natural a fost restrâns; dar s-a oprit și vânătoarea și urșii s-au înmulțit necontrolat în contextul unui habitat tot mai restrâns. Asta nu schimbă cu nimic faptul că nu putem să ne numim o societate civilizată dacă există riscul sa ne întâlnim cu ursul la orice pas, chiar și în oraș.

Nu știu care e soluția rezolvării acestei probleme. Sunt oameni plătiți pentru a găsi aceste soluții, autorități responsabile pentru astfel de probleme, politicieni care pot schimba legi sau pot forța punea celor existente în aplicare.

Nu sunt un fan al vânătorii, și nu apreciez acest “sport”, dacă poți numi sport împușcarea unor animale. Dar și alte țări practică vânătoarea pentru controlul populației, chiar la urs, inclusiv în SUA și Canada.

Am văzut circulând o petiție pe net intitulată Vrem siguranta in localitati , nu animale salbatice care ne ataca , ursi , lupi, etc. pentru cei interesați să semneze un astfel de demers.

Am mai observat și că senatorul de Mureș Marius Pașcan a depus un proiect de lege spre dezbatere de urgență pentru modificarea legii, modificare care ar permite intervenția cu arma în zonele intravilane în cazuri de pericol iminent , fără derogare de la minister, ceea ce în prezent nu este permis. Acest blog nu are afiliere politică, dar remarcă și consemnează acțiunile celor care ne reprezintă în Parlamentul României.

Trebuie să ne decidem ce vrem, în ce fel de societate vrem să trăim. Ori trăim ca în evul mediu, și umblăm ferindu-ne de animale sălbatice, și atunci autoritățile să ne ofere cursuri de supraviețuire și vânătoare, să ne emită permis de port armă, să ne putem apăra. Ori, trăim în rând cu lumea civilizată, la o plimbare, un jogging sau pe bicicletă seara prin oraș, cu gândul la ce rulează pe Netflix, nu dacă dăm peste urs după colț.

Eu vreau să mă gandesc la ce rulează pe Netflix.

Over & out

TGM Blog/ the future