Raed Arafat, eterna victimă a sistemului de urgențe

La fiecare zvon sau informație despre posibila schimbare din funcție a lui Raed Arafat din fruntea structurilor responsabile cu intervenția la urgențe, tot de atâtea ori apar reacțiile de protest ale unor cetățeni, cea mai vehementă dintre ele fiind chiar a celui vizat; Arafat e primul care dă fuga la televizor sau la presă, de fiecare dată când se zvonește că poziția lui ar fi în pericol, trăgând un semnal de alarmă că fără el, sistemul se duce de râpă, se privatizează, sau îl distrug niște răuvoitori dacă nu e el acolo să-l apere.

Dar înainte de a ne înfierbânta și a ne pregăti să ieșim în stradă pentru a-l apăra pe părintele sistemului de urgență românesc, ar fi bine să luăm în considerare câteva aspecte, argumente, unele avansate chiar de către Arafat însuși.

Privatizarea sistemului de urgențe

De fiecare dată când îi este amenințată funcția, Arafat acuză interese private, care vor să pună mâna pe sistemul public de urgențe, să-l privatize și să-l jupoaie de bani în detrimentul Românilor iar el e singurul care stă în calea lor. Ce uită să precizeze Dl. Arafat e cine anume vrea acest lucru, ce inițiative legislative există în acest sens, dacă există, și nu în ultimul rând, faptul că domnia sa nu are nicio putere în această decizie.

Sistemul de urgențe în Romania este considerat o chestiune de siguranța națională, iar aceste lucruri nu se schimbă peste noapte dacă pleacă sau nu Arafat. Aceste schimbări legislative majore se iau în parlament, prin legi, de aleșii pe care i-am trimis acolo, nu la cheremul unui simplu secretar de stat, fie el și Arafat.

Astfel, acest zvon pedalat mereu când îi este amenințată poziția e doar un șantaj nerușinat, emoțional și populist, fără niciun fundament real. Nu discutăm aici de meritele, avantajele sau dezavantajele dintre sistemele de urgențe private sau de stat (deși eu îl prefer pe cel de stat) ci de zvonistica și isteria create de Arafat, fără să aibă atribuții în menținerea sau schimbarea actualului sistem, responsabilitatea revenindu-i strict legiuitorului; e un mod de a-și pune poalele-n cap care nu-i face cinste.

E vorba de foarte mulți bani

La IGSU se fac achiziții de foarte mulți bani, iar unde se cheltuie mulți bani, există și multe interese din partea furnizorilor interesați să prindă contracte de furnizare echipamente/servicii. Doar în anul 2017, conform spuselor dlui. Arafat recent într-o emisiune la Antena 3, s-au alocat pentru achiziții nu mai puțin de 600,000,000 euro; da, ați văzut bine, șase sute de milioane de euro, iar suma totală a programelor derulate din 2017 până 2019 a ajuns la 900 de milioane de euro, tot conform afirmațiilor dlui. Arafat din aceeași emisiune.

Nu spun că domnul Arafat ar fi implicat în vreo fraudă cu achiziții publice, dar putem să ne imaginăm că la astfel de sume (aproape un miliard de euro în ultimii 3 ani) pot exista grupuri de interese puternice, cu lobby aferent și rețele de influență care au de pierdut dacă se schimbă factori de decizie, condiții tehnice, caiete de sarcini, etc, etc; cei care organizează licitații pot include în caietul de sarcini, în nevoile de dotare, etc., criterii de selecție care îi pot favoriza pe unii furnizori, în detrimentul altora, și mereu cineva stă să piardă masiv când se întâmplă schimbări sistemice.

Nu putem ignora acest aspect financiar uriaș când vine vorba de puterea de decizie la astfel de sume. Să nu uităm că vorbim de aparatură cu preț ridicat, elicoptere, avioane, bărci, mașini de pompieri, etc, echipamente scumpe și foarte scumpe, achiziționate pe zeci și sute de milioane de euro.

A pus bazele SMURD și e singurul care știe ce e de făcut

Meritul incontestabil a lui Raed Arafet de a fi înființat SMURD la Tîrgu-Mureș, sistem care a fost implementat la nivel național nu i-l contestă nimeni. A reușit să modernizeze sistemul de ambulanță, iar pentru asta i-au fost recunoscute și răsplătite din plin meritele, atât cu funcții de conducere în statul român cât și cu aprecieri din parte a milioane de români. Asta nu înseamnă că doar dânsul știe ce este de făcut, pe viață, în tot ceea ce privește intervenția la urgențe în România.

Iar dacă după 20 de ani de carieră la diferite niveluri în gestionarea urgențelor, sistemul poate funcționa doar în prezența dânsului, înseamnă că ne-a făcut un deserviciu ca țară, ne-a condiționat întregul sistem de urgențe de prezența dânsului în funcție, fără de care sistemul nu ar mai funcționa. Acest mit al singurului care știe cum trebuie să funcționeze un sistem de urgențe nu doar că pare o formă de șantaj public, dar e și un afront și o jignire la adresa celorlați oameni care au contribuit la crearea și menținerea acestui sistem, nu mai puțin a celora care intră în foc la propriu pentru a ne salva viețile. Dacă România depinde de mâna unui singur om pentru…orice, înseamnă ca am ratat ca țară.

Și nu în ultimul rând, și poate cel mai important, puterea politică, oricare ar fi ea în orice moment, are, până la urmă acest drept de a lua decizii, de a da afară oameni și a-i angaja pe alții, de a lua măsurile pe care le cred de cuviință, nu sub presiune publică, nici sub amenințări, ci pur și simplu prin natura democrației în care funcționăm. E treaba fiecărui guvern, și partid politic, care a fost mandatat de cetățeni la vot, să-și asume decizii și măsuri, și să suporte consecințele sau să culeagă aprecierile cetățenilor când se prezintă din nou, la vot, în fața lor.

Facebook Comments