În non-campania electorală pentru alegerea președintelui în România, candidații principali pare că s-au ascuns de electorat. Să fie un nou tip de campanie electorală, unde câștigă cel care se ascunde cel mai bine, ca într-un joc reinterpretat de-a v-ați ascunselea?

Pare că Iohannis, sau Dăncilă NU vor sa fie aleși președintele românilor, ci președintele din partea PNL sau PSD. Românii de rând par să fie niște pioni dispozabili în jocul pentru putere, necesari doar ca statistică, ca numărătoarea departajatoare, nu contează ce vor sau ce gândesc, nu e important să li se adreseze candidațiilor întrebări din partea publicului într-o dezbatere; opinia lor nu e necesară, doar ștampila.

Într-un joc în care calculele par deja făcute, candidații principali nu vor zgomot, lumini și circ, nu vor să se expună unor întrebări incomode, care i-ar pune în dificultate, nici nu vor să facă față atacurilor din partea contra-candidaților. Dar dacă nu poți face față unor întrebări din partea contra-candidaților, sau din partea publicului, cum vei face față întâlnirilor la nivel înalt cu șefi ai statelor puternice, care nu au interesul României, ci de multe ori vor să obțină ceva de la noi. Cum vei negocia cu Erdogan, Putin, Trump și Victor Orban, când ți-e frică de o confruntare cu Paleologu sau Barna? Cum vei apăra ca președinte interesele României, când ți-e frică să nu-ți deraieze campania actorul Diaconu, mai ales că ai de partea ta avantajul experienței aproape unice de a fi președinte pentru patru ani.

Românii au dreptul, și trebuie să știe cum răspunde sub stres, în combat, în mediu ostil, persoana care dorește să-i reprezinte la cel mai înalt nivel într-o lume cu șefi de state tot mai ostili și mai puși pe războaie de toate felurile… economice, armate, tehnologice.  Dezbaterile electorale nu sunt făcute pentru interesul candidaților, ci al cetățenilor, in primul rând.

Etalarea iscusinței și a calităților de om politic în fața publicului a cărora destine le influențezi de la înălțimea funcției, ar trebui să fie o cerința minimă, în orice concurs electoral, iar cetățenii ar trebui să-i penalizeze pe acei candidați care evită această răspundere. În definitiv, alegerile sunt pentru președinția României, nu pentru președinția lui Klaus Iohannis sau a Vioricăi Dăncilă.

Și apropo de  „Președintele” Klaus Iohannis, presa ar trebui să înceteze să i se mai adreseze cu această titulatura pe parcursul campaniei electorale. Deși este încă tehnic președinte, odată începută campania electorala, Klaus Iohannis este doar un candidat la un nou mandat pentru funcția de președinte, fără garanția că va ocupa din nou această funcție.  Această titulatură de adresare în contextul unui concurs electoral îi aduce candidatului Iohannis un avantaj de imagine nemeritat, imoral chiar. Televiziunea de stat canadiană, CBC, conform codului deontologic intern, a încetat să-l mai numească pe Justin Trudeau cu titulatura de prim-ministru, deși era încă în funcție în timpul campaniei electorale pentru un nou mandat, tocmai pentru a nu-i oferi acest avantaj necuvenit.

Oricum, dacă-i vedeți pe undeva pe acești bravi combatanți, să le reamintiți că alegerile vor avea loc în 10 Noiembrie. Nu de alta, dar cu liniștea care s-a așternut, s-ar putea să uite.